Copy protection

, by  Valentin Murariu

I-am cumpărat Corinei un CD de muzică - un mic cadou. Din păcate, când am ajuns acasă am avut neplăcuta surpriză de a nu îl putea reda pe CD-player-ul nostru din salon. Pur şi simplu CD-player-ul refuză să citească CD-ul, declarându-l corupt.

Citind mai atent coperta CD-ul, am remarcat un mic logo:

GIF - 859 bytes
Copy Protected

cât şi un mic text care avertizează că există posibilitatea ca discul să nu poată fi redat în toate unităţile existente pe piaţă. Cât se poate de enervant pentru un consumator care joacă după regulile pieţei şi cumpără un CD întreg pentru una, maxim două melodii de calitate - deci o risipă de bani.

Aşadar, încă o dată, am căutat pe internet. Pentru moment nu am găsit cum pot să ascult un CD pe care l-am plătit şi nu pot să îl redau, dar am găsit un interesant articol despre ce nu merge cu mecanismele de control (vedeţi mai jos). Am găsit, de asemenea, şi un articol exulatoriu apropos de tehnologii numite Digital Rights Management şi Trusted Computing Group. Teoria conspiraţiei mi se pare potrivită pentru a descrie schemele de protecţie a conţinutului.

Pentru analogie: când cumpăraţi o carte, sau când vi se dă cadou o carte, nu ar fi frustrant să nu o puteţi citi decât cu autorizarea editorului ? Şi dacă vreţi să vindeţi, aţi vrea cumva ca editorul să ştie acest lucru - în aşa fel încât să poată aloca, eventual, drepturi de citire noului proprietar ?

View online : What’s Wrong With Copy Protection