Căutare despre mine şi yoga

, by  Valentin Murariu

Revoluţia din 1989 m-a prins împreună cu părinţii la Băile Herculane. Ne-am întors repede la Bucureşti ca să fim în mijlocul evenimentelor. Îmi aduc aminte de corpurile ’teroriştilor’ care au rămas câteva zile lângă unitatea militară de la Orizont în Drumul Taberei sau de ’controalele’ pe care le făceau cetăţenii oneşti din cartier unor maşini care păreau suspecte - la un astfel de control o maşină Fiat îşi dezvăluia privirilor cetăţenilor un motor încapsulat care nu se lăsa ’citit’ tot atât de uşor ca maţogăria unui motor de Dacia 1310.

După aceea am plecat repede la Brăila, unde bunicul meu ajunsese la spital pentru că, ţăran deştept ce era şi care înţelegea mersul lucrurilor ca unul hârşit de viaţă, s-a enervat că tot comuniştii erau la putere. Nu a mai vrut să se întoarcă acasă în viaţă şi a murit pe 7 ianuarie 1990.

În 1990 am început cu toţii să ne vedem de libertatea noastră: eu am vândut câteva zile ziare, cred că era vorba de "România Liberă". Tatăl meu a lansat o afacere în domeniul construcţiilor şi a plecat [1] de acasă. Despre mama nu povestesc acum, îi voi dedica un alt articol.

Cu banii câştigaţi de la ziare am făcut două lucruri: am cumpărat o biblie şi i-am făcut cadou prietenei mele de pe atunci, Laura o chema, o pereche de papucei de la un magazinaş nou deschis pe Calea Victoriei [2].

Biblia am citit-o din scoarţă în scoarţă [3]. Am început să mă duc foarte des la biserică. Făceam asta mai ales în timp ce chiuleam de la liceu.

În august 1990 am fost invitat de nişte colegi de la liceu - e vorba de Daniel Caţă şi de Robert Boerescu - să particip la o conferinţă despre yoga dată de o doamnă venită tocmai din India. Am acceptat cu plăcere. Am întâlnit-o pe această Doamnă [4] la Sala Polivalentă împreună cu mai multe alte mii de oameni.

Am plecat profund impresionat de ceea ce am simţit atunci în mine - ce surpriză mai mare să fie ca după ce citeşti despre spiritualitate şi te duci la biserică sperând să găseşti acest lucru decât să întâlneşti o doamnă indiană [5], care nu numai că îţi vorbeşte despre spiritualitate dar îţi mai şi arată în câteva minute ce uşor este să accezi la această stare.

Îmi aduc aminte, uşor vătuit de trecera timpului, de cum a descurs această experienţă: ’cine nu doreşte să aibă această experienţa este liber sa plece acum’, ’descălţaţi-vă, e mai bine când picioarele sunt în contact cu Mama Pământ’, ’închideţi ochii’, ’puneţi mâna dreaptă sub coaste în partea stângă’, după aceea ’puneţi mâna dreaptă acolo-şi-acolo’ pentru ca totul să culmineze cu mâna pusă deasupra creştetului în zona fontanelei [6].

Pe vremea aceea nu cunoşteam aerul condiţionat ca să pot spune ’este aerul condiţionat’, a fost mai simplu să mă întreb ’ce este oare acest suflu de aer rece în palmele mele şi deasupra capului meu’ ? Sau ’de ce mă simt cu inima aşa de uşoară’ ? Am primit răspunsul chiar atunci, din păcate nu l-am auzit [7].

Curentul de aer rece nu l-am mai simţit atât de tare în curând, în schimb inima mea a rămas uşoară pentru incă mult timp, câteva luni poate. Poza doamnei indience care mi-a fost oferită după program a rămas la mine pe birou, unde, din când în când încercam să simt cu palmele ceea ce simţisem la Sala Polivalentă.

Aşa cum spune dragul meu prieten Daniel Caţă: din această întâlnire cu Shri Mataji nici unul dintre noi nu a rămas fără ceva. Un set de valori pe care le-am absorbit la acea vârstă atât de permeabilă la nou a rămas pentru totdeaună în interiorul sistemului nostru. Şi asta indiferent dacă am urmat sau nu această cale a Sahajei Yoga.

View online : Realizarea Sinelui

[1de tot

[2cu pomposul nume De Fonseca

[3această lectură s-a repetat de multe ori, însă nu am avut niciodată memoria exactă a paragrafelor, nu o să pot niciodată să particip la un concurs pe teme biblice ;-)

[4este vorba de Shri Mataji

[5deci o persoană complet străină culturii în care am crescut

[6zona moale a capului la un nou născut

[7mi-au trebuit mai mulţi ani după aceea ca să îmi aduc aminte şi să îl înţeleg