Bush-isme

, by  Valentin Murariu

Azi este ziua mea şi mi-am luat un pic de timp ca să mă exprim, în ciuda unei anumite cantităţi de muncă care mă aşteaptă pe/lângă/sub/alături de birou. Continui seria articolaşelor cu următoarea perlă.

Anunţ: nu sunt nici anti-american [1] şi nici anti-Bush. Dar un banc bun nu strică niciodată, umorul decapant fiind o bună armă împotriva derapajelor mentale, dacă nu împotriva celor istorice [2].

Iată aşadar:

Geroge W. Bush face o vizită într-o şcoală primara pentru a le vorbi copiilor despre conflictul armat din Orientul apropiat. După ce îşi adresează discursul copiilor din şcoală, domnul Bush îi invita pe aceştia la o sesiune deschisă de întrebări.

"Deci, cine are o întrebare ?" intreabă domnul Bush.
Un băieţel ridică mâna.
"Da, care este numele tău ?"
"Billy, domnule preşedinte."
"Care este întrebarea ta, Billy ?"
"Defapt, am trei întrebări:
1. De ce Statele Unite au invadat Irak-uzl fără consimţământul Naţiunilor Unite ?
2. De ce sunteţi dumneavoastră preşedintele Statelor Unite, când Al Gore este cel care a avut mai multe voturi decât dumneavoastră ?
3. Ce s-a întâmplat cu Oussama Bin Laden ?"

Clopoţelul care vesteşte recreaţia începe să sune tocmai atunci. Preşedintele Bush spune că vor continua sesiunea de întrebări după recreaţie. La întoarcerea din pauză, preşedintele Bush întreabă:

"Unde eram ? A, da, la sesiunea de întrebări. Deci, cine are o întrebare ?"
Un băieţel ridică mâna. "Da, care este numele tău ?"
"Steve, domnule preşedinte."
"Care este întrebarea ta, Steve ?"
"Defapt, am cinci întrebări:
1. De ce Statele Unite au invadat Irak-uzl fără consimţământul Naţiunilor Unite ?
2. De ce sunteţi dumneavoastră preşedintele Statelor Unite, când Al Gore este cel care a avut mai multe voturi decât dumneavoastră ?
3. Ce s-a întâmplat cu Oussama Bin Laden ?"
4. De ce clopoţelul care vesteşte recreaţia a sunat cu 30 de minute mai devreme decât de obicei ?
3. Ce s-a întâmplat cu Billy ?"

Sfântă inocenţă şi persistenţă copilărească ! Şi adevărul va triumfa, anunţat de către gura unui copil

[1ca o largă majoritate a europenilor

[2vezi exemplul lui Bulă din România comunistă