Continuare la badminton

A dat virusul in mine: nu imi ajungea să joc badminton din cand in cand, să mă amuz doar. Am vrut să merg mai departe şi pentru asta ce poate fi mai bun decat un curs cu un profesor să mă inveţe mai mult decat tehnică - e vorba de tactică.

Zis şi făcut: săptămana trecută mi-am petrecut fiecare seară in compania unuia din cei pe care ii vedeam in Badminton ?, cate două ore pe seară. În total: 10 ore de activitate intensă, un regal. Dacă tot nu pot să salvez lumea altfel, incep cu ce e mai simplu: cu mine insumi. Să descopăr că pot face incă lucruri de performanţă la 37 de ani e imbucurător şi sunt recunoscător pentru şansa de a avea o viaţă care să imi permită atata varietate de experimentare: familie, yoga, fotografie, badminton, artă culinară, prieteni şi multe altele, care fac ca totul să arate ca o mare salată mediteraneană (ceapă - 1, usturoi - 3 sau 4 căţei, mentă şi multe alte ierburi aromatice, morcovi - vreo 4, tăiaţi in faşii pe lungime, dovlecei tăiaţi in cubuleţe, castraveţi - fără coajă şi tăiaţi in cuburi şi ei, ardei gras - 3 bucăţi de culori diferite, de genul: roşu, verde şi galben - tăiaţi in faşii fine, măsline, ulei de măsline şi lămaie in loc de sare şi oţet. Aaah, eram să uit roşiile! şi branza feta tăiată şi ea in cubuleţe. Totul pus intr-un vas la frigider cam 3 ore, ca să se intrepătrunda aromele).