Roşia

, by  Valentin Murariu

Azi la prânz am ieşit la plimbare. Ochisem mai demult, în timpul unei plimbări cu bicicleta, un colţ liniştit, la cotul unui râu [1] cu o stradă [2] din Bussigny; m-am dus aşadar la supermarket şi mi-am cumpărat ceva de mâncare, după care m-am dus la locul cu pricina. M-am aşezat sub un nuc bătrân la poalele căruia începea o zarzavagerie, cum sunt multe prin Elveţia [3].

În timp ce mă aşezam sub copac, am văzut un bătrânel încărcat cu o ladă, ce zic eu, lădoi, plin de roşii rumene şi foarte arătoase, pe care le ducea spre maşina parcată în apropiere. Miam ! mi-am zis eu, ce bune trebuie să fie roşile astea, abia culese de pe araci, încă cu puf pe ele, tare mi-ar place să primesc şi eu o roşie.

Momentul în care mi-am exprimat interior dorinţă de a căpata o roşie a fost imediat urmat de trezirea centrului de inhibiţie din creier care mi-a şoptit ca în ţările ’astea’, adică vestice, nu îţi dă nimeni nici un pahar de apă - nu am auzit-o de atâtea şi atâtea ori la radio, sau prin ziare sau prin discuţiile de cartier ? Aşadar, inhibiţia, condiţionată de o lungă pregătire de a rezista tentaţiilor, mai ales occidentale, a făcut ca să mă aşez liniştit, să îmi scotocesc prin sacoşă şi să îmi scot mâncarea, cu gândul la roşiile cele rumene complet dispărut de pe traseele mele sinaptice.

... din fericire pentru mine, lucrurile s-au întâmplat altfel decât am crezut eu. La distanţă de câteva momente după ce începusem să înfulec ceva mâncare procesată industrial, m-am trezit strigat de bătrânel, care era la câţiva paşi de mine şi care ţinea în mâini o roşie MARE, RUMENĂ şi foarte ROŞIE, pe care o mângâia ca pe un copil cu gesturi molcome şi pline de răbdare, şi care m-a întrebat dacă poftesc să mănânc o roşie, de vreme ce tot m-am aşezat la masă sub copacul lui.

Am primit cu plăcere roşia, după care ne-am luat la vorbă despre cum se poate mânca o roşie, şi vai ! cât de bune sunt roşiile murate iarna: eu i-am spus de reţeta ’noastra’ [4] de gogonele, iar el mi-am spus de reţeta lui, cu mirodenii, cu oţet şi ulei în care se pun feliile de roşii. Am râs încântaţi de întâlnire, iar la plecare am dat o mică raită la o tufă de mure care se iţea la câţiva paşi mai încolo.

[1numit Venoge

[2numită Reculan - nume predestinat pentru un colţ aşa de ... reculat

[3adică parcele gratuite date spre folosinţă de către comună celor care doresc să se îndeletnicească în timpul liber cu mici munci agricole

[4adică românească