Super Paper Mario Sau despre plăcerea unui joc cu perspective perpendiculare

, by  Valentin Murariu

Vinerea trecută am cumpărat un nou joc pentru consola Wii: Super Paper Mario.

Nu am avut ocazia, până acum, să mă joc cu bătrânelul şi mustăciosul instalator Mario şi cu fratele lui Luigi, dar am înţeles foarte repede de ce aceste personaje sunt atât de simpatice. Trama jocului este, bineînţeles, salvarea lumii şi trebuie să îl conduci pe Mario pe drumul spinos şi plin de primejdii până la salvarea prinţesei Peach din ghearele contelui Niark... în fine, la ora asta sunt doar la capitolul 1-3 din toată povestea, dar ştiu deja că îmi place.

Ioana şi cu Radu au prins, şi ei, repede, cum se navighează prin joc. Sunt situaţii ca aceasta:

în care totul pare, cum să spun, pierdut. Dar, o simplă schimbare de perspectivă:

face ca totul să reintre în normal, şi să poţi continua jocul.

Oamenii care au conceput scenariul acestui joc sunt deosebiţi; de ce ? pentru că au putut să capteze şi să redea ceva demn de atenţie: de câte ori nu se întâmplă ca o situaţie pe care o considerăm fară ieşire - din perspectiva pe care ne-o asumăm la momentul respectiv - este de fapt doar o invitaţie să ne poziţionăm altfel în raport cu percepţia noastră asupra lumii înconjurătoare ?

Nu pot decât recomanda călduros acest joc, pentru cei mici sau pentru cei un pic mai puţin mici.