A venit primăvara

, by  Valentin Murariu

Sâmbăta dimineaţa a fost atât de cald şi de frumos ! Copiii au ieşit în faţa casei şi s-au amuzat culegând mici floricele, urmărind albinele şi mâzgălindu-se cu noroiaş. Miruna, care e etât de mare şi urcă singură scările până la uşa de la casă a fost neatentă şi a căzut pe spate drept în cap - cel puţin a avut noroc să nu cadă decât două trepte şi nu toată scara. Un mare bobo s-a declarat găzduit pe fruntea ei, pe stânga; dar, medicina populară cu vărful ei de lance pe bază de cremă de gălbenele fabricată în România a putut să dea afară nedoritul musafir în scurt timp.

După-amiază, după cursul de contabilitate, Corina a fost la Geneva împreună cu Diana, ca să vadă o expoziţie numită Le Corbusier ou la Synthčse des arts. Cum le era foame, s-au oprit la pizzeria Molino din oraşul vechi şi au aşteptat îndelung un chelner care să le ia comanda. Când au terminat de mâncat s-au dus repede-repede la muzeu, din păcate au ajuns cu doar cinci minute înainte de închidere şi nu au fost primite. După aceea Corina a venit să mă recupereze pe mine şi pe copii de la sala de meditaţie, de unde am plecat spre casă. Jean-Paul, un nene foarte simpatic a cărui nevastă şi copii sunt în călătorie, deci care e singur acasă, ne-a rugat să-l aducem spre Nyon; noi l-am invitat la masă, şi după aceea am stat la poveşti până la miezul nopţii. Am aflat despre el că e pasionat de muzica, cânta la mai multe instrumente, face Tai-Chi, Judo, Aikido. Astea pe lânga familie şi lucru ...

Duminică, vremea frumoasă a continuat. Dimineaţa/la prânz am ieşit la lac la o mică plajă numită Plage des Trois-Jetées. Pe drum am cumpărat 4 eclere şi o pâine-cozonac. Aveam deja în geantă o sticlă de Cola şi ciocolată - suficiente rezerve pentru un festin cu carbohidraţi la marginea lacului.

Copiii s-au jucat cu nisip - Miruna îi turna cu lopăţica nisip pe păr lui Radu, de exemplu, Radu lui Ioana, şamd. Ioana s-a speriat de două lebede care au venit în viteză spre ei, copiii, după niscai mâncare, sperau ele. Eu mi-am luat rolul de tătic în serios şi m-am dus să le ’vorbesc’ celor două lebede să îmi lase copiii în pace - spre mare mulţumirea a fetei mele vârstnice, mândră să mă vadă apărând-i pe copilaşi.

La această plajă este şi un tobogan care, vara, e folosit pentru a te lansa direct în apa lacului. Cum lacul e foarte scăzut, toboganul putea fi folosit normal, marginea lacului fiind la cam jumătate de metru de buza toboganului. Ioana, Radu şi cu Miruna s-au dat de nenumărate ori, Miruna era supravegheată de mine la urcarea pe scările toboganului şi Corina o prindea în jos. Ioana şi cu Radu au descoperit că dacă se dau pe burta se pot opri net şi scurt chiar unde se termina toboganul prin simplul exerciţiu de a înfinge tălpile în nisip. Cu Ioana este drăcuşorul de serviciu, ne aşteptam, defapt, ca să cadă drept în nas, dar, întâmplarea a făcut ca nu ea, ci Radu, să se dea cu mare viteză pe tobogan şi în ciuda picioarelor proptite în nisip să basculeze pe spate (normal, prea multă inerţie !). Urmarea a fost de tot hazul, Radu făcând o baie în toată regula în apa glacială a lacului Léman, doar tricoul scăpând un pic neudat. Corina l-a dezbrăcat repede de pulovăr şi i l-a înfipt în pantaloni ca să nu îi stea pantalonii uzi direct pe piele. Radu a luat sticla de Cola şi, amuzat teribil de păţania lui, l-a apucat râsul cu gura plină şi, bineînţeles, a varsat tot ce avea în gură pe tricou. Fiind aşa de ud, ne-am grăbit cu toţii spre casă. I-am bagat pe toţi copiii la o baie fierbinte şi după aceea la un mic nani, aşa, de după-amiază. Aaa, să nu povestim cât nisip avem acum prin casă, pentru că în timp ce îi dezbrăcam pe copii pentru baie cugea nispul din toate părţile: din părul lor, din buzunare, din pliurile pantalonilor, din pantofi.

Azi e cald în continuare, ce mai ! a venit primăvara !