Gimnastică

, by  Valentin Murariu

Vineri seara m-am hotărât să mă duc la o oră de gimnastică ţinută de Elena, naşa Mirunei. Am fost foarte încântat şi m-am înscris pentru o mică serie de cursuri - unul în fiecare săptămână. Gimnastica a fost făcută în ritm încet, cu întinderi, cu exerciţii de spate [1], cu un pic de ritm pe muzică. Frumos, ce mai, iar Elena este foarte pricepută ca profesoară. În plus, cum sunt singurul bărbat de la cursul ei, e simpatic ! - atâtea doamne jur împrejur care se miră ’Ce caută ăsta la cursul nostru ?’.

Vineri noapte am fost bine dispus, cu corpul plăcut încălzit de mişcarea savanta la care l-am fost supus la cursul Elenei. Sâmbătă dimineaţa a fost un pic mai puţin vesel, acei muşchi de existenţa cărora nici nu ştiam m-au ţinut în pat ceva mai mult decât de obicei.

[1numai bune pentru un şoarece de birou ca mine