Înapoi la lucru şi la şcoală

, by  Valentin Murariu

Copiii au avut vacanţă ultimele două săptămâni. Prin urmare şi Marina, doamna care se ocupa de copii în timpul zilei, a avut vacanţă, şi pentru că Marina a fost în vacanţă mi-am luat şi eu liber că să am grijă de copii. A fost o experienţă inedită şi plăcută, doar eu şi copiii atâta timp împreună, fără Corina care era, cuminte, la serviciu. Am pregătit mesele, am făcut curăţenie, dar, mai ales, mi-am luat timpul meu cu fiecare dintre copiii în parte. Am făcut de asemenea mici excursii: la iarbă verde, la zoo, etc. - din fericire vremea a fost cât se poate de bună, doar azi dimineaţă la ora 07:00 am auzit ploaia care a început să se scurgă pe geamuri.

Una dintre experienţele acestui timp a fost o descoperire gurmandă. Pe lângă merele pe care le cumpărăm de la ferma din Duillier şi care sunt, cum să vă spun, ceva nemaipomenit de bun, am văzut că sâmbătă la Nyon este un agricultor care vine cu un cuptor mare pe care-l instalează în piaţă centrala şi în care prepară la rotisor pui din ferma proprie. Puii sunt badijonaţi bine în tot felul de sosuri, şi în josul rotisorului sunt puşi carofi la copt, cartofi peste care cad, sfârâind, picături de grăsime [1] pline de mirodenii. Luăm repede un astfel de pui, ne repezim în maşină, mergem acasă, punem puiul fierbinte încă într-o tavă, îl ciopârţim un pic nerăbdători, şi ne apucăm să-l mâncăm cu mâinile goale. Miam ! Cartofii sunt un bonus bine venit, degustaţi spre final.

Am avut de asemena timp să repar calculatorul de acasă, care a fost ’bolnav’. Noua lui încarnare este sub gestiunea lui OpenSuse 10.1, de care sunt foarte mulţumit - după ce am folosit ani de zile distribuţii de la Mandrake/Mandriva, senzaţia a fost ca trec de la condusului unui Peugeot la cel al unui Merţan.

În fine, dimineaţa asta ne-a sculat cu toţii devreme. Am mâncat, ne-am îmbrăcat, şi am avut chiar timp să îi scot lui Ioana un dinţişor care era gata-gata să cadă la 07:58, deci cu două minute înainte de a ieşi din casă pentru a nu pierde trenul spre lucru.

[1în mod evident, am o plăcere specială să menţionez grăsimile care sfârâie