Somn greu

, by  Valentin Murariu

Joi: programul obişnuit. La ora 17 mă hotărăsc să plec de la lucru. Traseul meu obişnuit:
- 10 minute de la lucru la gara din Bussigny;
- 3 minute cu trenul pana la Renens;
- 2 minute īntre trenuri [1];
- după aceea iau trenul care are opriri la: Morges, Gland [2] şi Nyon;
- de la gară di Nyon şi pānă acasă mai sunt īn jur de 7 minute de mers pe jos.

Cam pe la gara din Morges īncep să adorm şi īmi zic: lasă că mai sunt două gări pānă acasă, aşadar nu e nici un pericol să ratez coborārea. Cānd mă trezesc din ceea ce mi s-a părut un mic somn de 5 minute, mă uit īn jur şi văd că vagonul este gol. Stau şi mă gāndesc: cātă lume a coborāt la Gland, nu am mai văzut asta pānă acum. Īmi īntind voluptos picioarele, atāta spaţiu nu am mai vazut īntr-un tren la clasa a doua pānă acum. Ridic ochii pe geamul vagonului şi remarc o configuraţie de copaci care īmi scăpase pānă atunci [3]. Īn acest moment īmi dau seama că sunt la doi paşi de Geneva, care este din fericire gară terminus, că după aia se termină Elveţia şi īncepe Franţa. Ezit īntre a surāde şi a mă enerva de ce mi se īntāmplă. Optez pānă la urmă pentru prima variantă. Odată ajuns la Geneva fug īntre două linii de tren şi prind in-extremis primul tren cu direcţia Nyon.

Īntārziere totală, faţă de programul obişnuit: 45 de minute - din care 20 de minute au fost dormite. Miam, ce bine a fost, mai vreau. Aşadar, am hotărāt că a doua zi voi lucra de acasă [4] pentru a putea beneficia de:
- un somn de dimineaţă prelungit pānă la ora 9
- un somn de prānz

Vivat somnul din tren !

[1un pic cam scurt pentru gustul meu, nu de alta dar se īntāmplă deseori să alerg īntre peroane ca un apucat

[2ei bine, īn franceză īnseamnă ce īnseamnă şi īn romāneşte plus “ghindă”

[3şi promit că am īnvăţat pānă şi frunzele copacilor de pe traseul meu obişnuit

[4trăiască ADSL-ul şi VPN-ul care īmi permit să mă conectez la lucru şi să lucrez la o viteză apropiată de cea din biroul de la Bussigny