Somn greu

Joi: programul obişnuit. La ora 17 mă hotărăsc să plec de la lucru. Traseul meu obişnuit:
– 10 minute de la lucru la gara din Bussigny;
– 3 minute cu trenul pana la Renens;
– 2 minute intre trenuri [1];
– după aceea iau trenul care are opriri la: Morges, Gland [2] şi Nyon;
– de la gară di Nyon şi pană acasă mai sunt in jur de 7 minute de mers pe jos.

Cam pe la gara din Morges incep să adorm şi imi zic: lasă că mai sunt două gări pană acasă, aşadar nu e nici un pericol să ratez coborarea. Cand mă trezesc din ceea ce mi s-a părut un mic somn de 5 minute, mă uit in jur şi văd că vagonul este gol. Stau şi mă gandesc: cată lume a coborat la Gland, nu am mai văzut asta pană acum. Îmi intind voluptos picioarele, atata spaţiu nu am mai vazut intr-un tren la clasa a doua pană acum. Ridic ochii pe geamul vagonului şi remarc o configuraţie de copaci care imi scăpase pană atunci [3]. În acest moment imi dau seama că sunt la doi paşi de Geneva, care este din fericire gară terminus, că după aia se termină Elveţia şi incepe Franţa. Ezit intre a surade şi a mă enerva de ce mi se intamplă. Optez pană la urmă pentru prima variantă. Odată ajuns la Geneva fug intre două linii de tren şi prind in-extremis primul tren cu direcţia Nyon.

Întarziere totală, faţă de programul obişnuit: 45 de minute - din care 20 de minute au fost dormite. Miam, ce bine a fost, mai vreau. Aşadar, am hotărat că a doua zi voi lucra de acasă [4] pentru a putea beneficia de:
– un somn de dimineaţă prelungit pană la ora 9
– un somn de pranz

Vivat somnul din tren !