Prima pagină > Ştiri > Viză pentru Marea Britanie
Viză pentru Marea Britanie
agrementată de o vizită la muzeul de ştiinţe naturale
Vineri 16 septembrie 2005, de
Am fost foarte incantat să fiu invitat de la lucru: vrei să te duci la un curs in UK ? Bineinţeles că da ! Nu am mai fost de caţiva ani la un curs departe de casă, aşa că ...
Ieri am avut toate hartiile necesare şi m-am dus la Geneva să imi iau viza de la consulatul Marii Britanii. Am fost scotocit in toate buzunarele hainelor şi genţii de către agenţii de securitate de fiecare dată cand am ieşit sau am intrat in clădirea consulatului, dar a meritat: mi-am luat viza intr-o zi, ceea ce aş putea să numesc o performanţă.
Cum dimineaţa am depus actele şi după-amiaza mi-am luat viza, şi cum biletul trenului pană la Nyon şi inapoi la Geneva e destul de pipărat [1] mi-am adus aminte că la Geneva intrarea la cele mai multe muzee este gratuită [2] - aşadar m-am hotărat să revizitez muzeul de ştiinţe naturale la care mai fusesem de două ori cu Ioana şi Radu şi de la care rămăsesem cu ideea că ar trebui să mai văd odată secţiunea de mineralogie şi paleontologie. Mi-am petrecut patru ore in compania etajului 3: am plecat ameţit de plăcere şi incantare. Am citit despre cum se formează cristalele, despre substanţe foto-luminiscente, despre siliciu şi cuarţ, diamante, rubine şi zirconiu.
Am văzut o machetă la scară a sistemului solar şi am ’văzut’ cum o mare pată roşie care se vede pe Jupiter este, defapt, un imens uragan cu un diametru de peste 30.000 km şi care durează de mai bine de trei secole. Am fost iniţiat tainele formării sistemului solar şi al planetei noastre şi am citit despre scutul magnetic şi centurile Van Allen [3]. Am văzut cum au evoluat continentele şi că acum 10 milioane de ani lumea nu arăta ca acum. Am văzut fosile de peşti şi alte animale din vremurile demult.
Împreună cu Pămantul, pare-se ca am făcut o cale lungă inainte de a deveni oameni. Mai intai o bacterie unicelulară anaerobă, după aia super-creaturile numiţi trilobilţi, reptile, mamifere - pană la a fi un om. Vechii indieni [4] menţionau cateva zeci de milioane de incarnări ale unui suflet pentru a fi, in final, invitat pe scena lumii in haine de om - poate că nu erau aşa de departe de adevăr.
[1] am renunţat, la intoarcerea din vacanţă, la abonamentul general care imi dădea dreptul la călătorii nelimitate pe orice mijloc de transport public
[2] adică statul Geneva plăteşte pentru intreţinerea muzeelor şi colecţiilor şi ţie ca vizitator nu iţi ia nici un ban
[3] minunată, mare planetă vie pe care trăim. Asta mă indeamnă să vă invit să citiţi pe Net despre teoria Gaiei - evocată pentru prima dată de către Sir James Lovelock in anii 1960 la invitaţia Nasa de a ’inventa’ o metoda pentru a detecta prezenţa vieţii pe o planetă
[4] mă refer la cei de pe sub-continentul indian