Week-end muncit

Am avut un week-end muncit: Corina a avut chef de muncă grea şi eu nu am avut nimic de spus. Descrirea detaliată urmează:

Vineri seara

Vineri 24 a fost petrecerea cartierului. Adică cei din complexul de blocuri in care locuim s-au hotărat să se intalnească in jurul unor grătare cu friptură şi a unor cutii de bere pe pajiştea din faţa complexului. Asta este o chestie excepţională: oameni din Elveţia care vor să petreacă timp impreună - fără să fie nevoiţi să o facă.

Soarta (crudă ;-)) a vrut ca o teribilă furtună de vară să izbucnească chiar in timp ce carnaţii sfaraiau de mai mare dragul pe grătarele incinse. Distanţa de pe pajişte pană acasă, care este de cam 15 metri, a fost suficientă pentru a ne uda cu toţii pană la piele. Dacă tot eram ud, m-am dus şi am recuperat ce era al nostru de pe pajişte. A continuat să plouă vreo 2 ore in acelaşi ritm fantastic ceea ce a făcut ca vreo cateva sate de munte să fie luate de ape.

Sambătă

Corina a decis că facem curat la boxa de la subsol. Mai uşor de zis decat de făcut: avem munţi de lucruri la boxă, lucruri puse claie peste grămadă după mutarea de acum un an. Pentru a le sorta a trebuit să le aducem in casă, să le etalăm prin sufragerie, să decidem cu fiecare lucru in parte ce vom face, să impachetăm ce rămane şi să le ducem inapoi la boxă. Într-o mică pauză de la acest program am fost in oraş şi mi-am luat nişte pantaloni. Pare-se că o mare ploaie a fost la rendez-vous cat timp am fost noi in magazin, dar cand am ieşit afară soarele strălucea puternic şi nu mai era prea multă apă pe jos [1].

Operaţiunea de ordonare a boxei s-a incheiat cu succes după miezul nopţii.

Duminică

Duminică am spălat terasa. De dimineaţa pană la ora 5 după-amiaza. Am frecat cu peria carelajul de pe jos, plin de tot felul de plante micuţe şi de muşchi. Acum arată mai bine - dar trebuie să mai ne aplicăm un pic, drept pentru care azi o să mă duc la un supermarket să găsesc produse de omorat vegetaţiile spontane de terasă. Am spălat de asemenea şi lamelele de aluminiu ale storurilor.

La ora 5 am plecat cu Ioana şi cu Radu la piscină de la marginea lacului - anul acesta nu mai intrăm direct in lac. De frică. Frică ? Frică de ce, o să spuneţi ? Păi frică de puricii de raţe - care in mod normal trăiesc intre penele raţelor, dar cand e aşa de cald cum e acum, sar la propriu de pe raţe in apă - iar din apă sar pe pielea noastră de albi bine hrăniţi şi ne ciupesc cu o furie nemaipomenită. În timp ce aceşti purici ciupesc, au, de asemenea, grijă să injecteze o substanţă care face ca pielea să se umfle şi să devină movulie pe o zonă la fel de mare ca o monedă de cinci franci. Şi zonele astea unflate şi movulii nu cer altceva decat să fie scărpinate. Aşadar, ne-am scutit de aceste plăceri acvatice naturale făcand o sesiune de bălăceală la bazinele clorate ale centrului sportiv de Colovray/Nyon.

Luni dimineaţa

Cand m-am sculat din pat m-am intrebat, oarecum filozofic veţi constata dumneavoastră, ce grupă de muşchi nu mă doare. Am constatat in oglinda de la baie că nu mai am nici burtică şi că sunt foarte bronzat - in genul tractorist, e drept, dar bronzat totuşi. Corina era in aceeaşi stare de fapt, dar ea nu are opţiunea, ca mine, de a se refugia pe un scaun la serviciu.