Radul şi umbra sa

Corina tocmai m-a sunat să imi povestească următoarea păţanie a lui Radu:

Radu era la masă şi soarele ii bătea din spate, făcand ca umbra lui să se proiecteze pe peretele opus (ceea ce il amuza nespus). Pe masă era şi o lumanare - din cele pictate de Ioana şi Radu pentru Crăciun - care ardea, iar aerul cald făcea ca pe peretele pe care se vedea şi umbra lui Radu să apară umbre desenate in ritmul arderii lumanării.

La un moment dat, Radu realizează că umbra lumanării se suprapune cu umbra lui - fără insă să facă legatura intre ceea ce vede pe perete cu lumanarea.

Aşadar, incepe sa işi pună mana deasupra capului, să se scarpine, neinţelegand de unde vine aburul acela din capul lui. Se necăjeşte, ii cere ajutorul Corinei ca să il ajute să inţeleagă. Pană la urmă se va prinde singur că dacă dă cu mana in dreptul lumanării umbra ei se mişcă pe perete şi enigma aburului care răsare din capul lui e dezlegată !